Ne folosim resursele rămase pentru a face o persoană anume, sau chiar una necunoscută, să zâmbească, să se simtă ceva mai bine în situația în care se află. Da, știu, poate nu reușim, nu tot timpul ne iese ceea ce ne-am plănuit.
Dar ce se întâmplă dacă nu încercăm deloc, o să fim considerați altfel? Categoric, o să primim un alt "nume de scenă", o să ne formăm o altă imagine în ochii celor din jur, și cel mai sigur nu una asemănătoare caracterului pe care noi încercăm să-l dezvăluim.
Dacă ne vom abține din a încerca, ce se va întâmpla? O parte dintre noi poate nu vor fi interesați de starea celorlalți, e ceva normal, ei fiind nepăsători.. O parte nu vor putea sta liniștiți o vreme îndelungată sau poate până ce se vor acomoda astfel, știind că o acea persoană nu este într-o stare prea bună... Iar o ultimă parte nu se vor putea abține să nu încerce ceva, va intenționa să rezolve, cel puțin moral, situația persoanei respective.
De ce facem asta? Așteptăm ceva în schimb?
Părerea mea este că facem ceea ce facem nu doar ca să ținem moralul grupului sau a persoanelor din jur cât mai ridicat sau bunăstarea cât mai amplă; ci și pentru moralul nostru, pentru ca noi să știm că am putut face ceva bun, sau măcar am încercat asta...
Ce putem face noi? Cum putem ajuta?
Micile intenții sunt cele mai ingenioase.. o mică întrebare, un simplu mesaj, sa ne interesăm câtuși de puțin de acea persoană, poate ajuta? Eu personal cred că da.. De ce? Pentru că am reușit în nenumerate dăți să fac un individ oarecare să zâmbească, să se simtă bine în preajma mea; am reușit să-mi lărgesc grupul de amici, de prieteni, doar prin a fi astfel. Nu, nu sunt considerat mereu o persoană bună, nu sunt și sper să nu fiu considerat un model pentru alții (am destule defecte, nu vreau ca alte persoane să le "stăpânească" în modul lor propriu). Tot ce am făcut a fost să îmi folosesc "funcția" de prieten și să îi fiu alături atunci când a fost nevoie.
Este o calitate ceea ce facem?
Presupun că da, din moment ce, în mare parte sunt caracterizate ca fiind "acțiuni bune" sau "demne de urmat"; binteînțeles, nu tot timpul sunt așa.. Uneori am tendința de a întreba unele persoane "cum sunt" sau "cum se mai simt", dar îmi amintesc de cele întâmplate înainte (mi se respinse până și cea mai mică mimică ce poate schița un zâmbet, dându-mi de înțeles că nu sunt dorit), și chiar dacă aș face-o.. aș primi un răspuns asemănător... Ce pot spune, câteodată "a fi bun" sau "a avea intenții bune" nu prea poate reprezenta calitatea omului de rând.
Indiferent de situaţie, să fii bun va avea mereu 2 tăişuri: ori se va forma o mulţime de oameni ce vor avea doar intenţii bune, şi care consideră lucrurile rele doar ca pe o învăţătură; iar cel de-al doilea tăiş va fi format din persoanele nepăsătoare, persoanele care vor fi mereu răutăcioase şi lipsite de caracter exemplar.
