Personal am sa încerc, daca va fi nevoie, şi de o sută de ori să mă ridic, chiar dacă voi eşua tot de atâtea ori, voi încerca tot mai mult. Dacă voi da greş şi voi renunţa, mă voi mai putea ridica? Am să mai încerc vreodată? Nu! Dacă voi greşi, dacă voi eşua din nou şi din nou, am să încerc tot mai mult şi mai intens. De ce fac asta? Pentru că ştiu că acolo, undeva, am o şansă să reuşesc. Ştiu că merită să încerc, şi ştiu sigur un lucru: "Dacă perseverenţa este tot mai mare, şansa de a obţine acel lucru creşte constant". Sunt tipul de om care munceşte pentru ceea ce-şi doreşte, şi nu voi renunţa prea uşor.
Am întâlnit persoane ce ziceau: "Nu ştiu ce fel de scop mai am în viaţa aceasta..." Adică, da, bine zis, suntem aici doar ca să pierim sau ce? Este un scop al nostru, este un scop al vieţii? Am întrebări la care nu voi primii niciodată răspunsuri. Mi-am întrebat părinţii, am întrebat persoane cu studii superioare şi cu o mentalitate splendidă; am primit acelaşi răspuns: "Nu ştiu!" Sunt anumite lucruri în viaţă ce nu le putem controla, şi nu putem face absolut nimic să schimbăm acest lucru; tot ce trebuie să facem este să le acceptăm şi să trăim cu ele. Deciziile pe care le putem lua sunt: să renunţăm sau să continuăm să încercăm.
Am să vă spun cum am ajuns dintr-o persoană depresivă să fiu ceea ce sunt astăzi. Da, am fost în depresie o perioadă care mi-a schimbat complet mentalitatea şi m-a maturizat mult prea repede... Când aveam 13 ani am fost foarte concentrat pe ceea ce nu aveam. Îmi doream să fac asta, să pot face aia, să pot face acel lucru.. Dar întrebarea este: "Ce puteam face?"
Vedeţi voi, am avut de ales, despre asta doresc să vă vorbesc în această postare: alegeri; decizii ce ne pot însenina zilele în viitor. Puteam fi nervos pe nişte lucruri mărunte ce înainte mă distrau, mă amuzau; sau pur şi simplu le puteam ignora. Puteam fi vesel, iar un simplu lucru mărunt ar fi putut să-mi strice toată buna dispoziție. Eu am ales să ignor toate aceste influențe ce-mi puteau strica dispoziția sau întreaga zi.