Exprimarea liberă ne este etern furată de cei care ne critică. Oare când ne vom putea arăta sufletele, când voi ne furaţi până şi cea mai simplă mimică?
Gândirea ne este prioritară, dar cum o să ne putem arăta ceea ce ne exemplifică şi ne diferenţiază pe noi de alţii, dacă ne sunt închise orizonturile şi suntem "obligaţi" să ne comportăm, să gândim şi să acţionăm după normele comune ale societăţii? Fiecare persoană are un anumit criteriu de a se exprima, dar 70% sunt construite în aşa fel încât să se poata cataloga în normele comune ale societăţii din care fac parte.
De ce facem asta? Ne ascundem gândirea ce ne dezvoltă, în fiecare moment, câte puţin din imaginaţie. Ne sigilăm ideile, gândurile care, pentru cei care pretind a fi superiori nouă, sunt lucruri astrale sau mult prea "josnice" pentru a putea fi acceptate de ei.
Exprimarea liberă ne-a fost furată mişeleşte, biata de ea... După cum relată cei de la "Ziarul de Iaşi" (www.ziaruldeiasi.ro), libertatea de exprimare "a ajuns ca o prelată veche şi roasă, bună de acoperit orice necurăţie". Acest lucru se întâmplă din pricina nedezvoltării ideilor în timp, ele rămân prăfuite, "neşlefuite", iar în vremurile ce vor urma, acestea vor prinde rădăcini adânci, chinuindu-ne să le dezvoltăm în momentele neprielnice.
Normalitatea noastră a fost influenţată mereu, dar în timpul creşterii ne dăm seama ca nu e doar o influenţă aparte, ci devine tot mai apăsător o obligaţie. Ne sunt impuse anumite criterii ce ne îndepărtează constant de ceea ce se poate numi "normalitate"... În loc să putem gândim şi să acţionam liberi, după propria voinţă si plăcere, suntem "programaţi" să ne comportăm după mersul agale, după normele comune şi după partea majoritară a societăţii.
În stadiul acesta am ajuns? Să ne fie tăiate aripile în fiecare clipă când mintea noastră chiar putem spune că lucrează şi crează ceva nou? Cum de am ajuns noi, ca popor tânăr şi nedezvoltat, să ne punem la pământ micile străluciri care pot da o urmă de ingineozitate în ceea ce se poate numi "lume materialistă"?
Aplicabilitatea gândurilor care ne diferenţiază de restul scade constant, libertatea propriei opinii ne este tăiată din scurt, indiferent de cât de multe fapte facem pentru a ne arata ideea, gandul.
Dacă ar fi contrarii, am avea de învăţat; dacă am fi criticaţi, am putea folosi acele critici pentru a ne autocorecta. Dar nu, din păcate, ne sunt oprite toate căile de acces spre lumea exterioară. Ne este impiedicată orice urmă de dezvoltare personală, care întrece norma comună a societăţii.
Materialiştii, din câte am înţeles, au o vorbă a lor: "Ori ca noi, ori deloc". Pentru ei este o lege, un model după care s-au format acele idei comune, micile reguli nescrise, care au îndocrinat zeci, sute de suflete pure, suflete ce îşi doreau o libertate a lor. Libertatea lor a fost "furată", a fost închisă şi aruncată într-un loc întunecat şi rece.
Reconstituindu-ne ideile cu care am putut face primii paşi în societate, dacă sunt cel puţin creative, libertatea noastră de a ne arăta punctul de vedere în orice moment dorit, scade inexplicabil. Sinceritatea din cuvinte pe care o aveam în momentul oportun, ne-am autoîncălcat-o şi am înlocuit-o cu ceea ce se poate numi "minciună comună". Ne-am închis unele căi de a ne exprima din pricina sigilării ideilor, nu am încercat aproape deloc să luptăm împotriva majoritarilor, ci ne-am speriat de număr şi ne-am ascuns singuri.
Suntem zilnic presaţi de persoanele care aparţin părţii majoritare, părţii diferite de noi. Am ajuns să fim criticaţi, după cum ziceam adineaori. O apăsare tulburătoare este prezentă mereu când încercăm să facem ceva nou, ceva care este diferit de limitele ce ne sunt impuse de către societate. Foarte multe persoane se întreabă mereu: "O să fie apreciat?", "Oare o să le placă?", "Ce vor zice restu?"; deşi, precum ziceam şi în postarea precedentă, răspunsurile vi le faceţi voi, nu vi le comunică nimeni, acelea sunt răspunsuri eronate. Ei doar "jurizează", îşi dau cu părerea (bine sau rău), vă laudă sau vă omoară din plin orice speranţă de a continua, de aceea este bine sa acţionaţi fără să vă pese de ceea ce spun ceilaţti, niciodată nu vă veţi putea aştepta la ceea ce ei vor spune. Voi doar actionatţ!
" Libertatea de exprimare este libertatea politică de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere". -> Wikipedia
Din păcate, foarte multe persoane se lovesc de acele frontiere, oricât de mici ar fi, acele gănduri sunt pierdute pe moment, uitate pe parcursul timpului din lipsa de încurajare şi adunarea de critici şi ironii doar pentru a te deprima.
Eu personal readuc idei, relatez informaţii şi mă strădui să comunic orice gând pe care-l am. De ce fac asta? Pentru că încerc, mă chinui, iar cateodată reuşesc să readuc libertatea de exprimare a unora care şi-au pierdut speranţa sau în privinţa cărora au încercat şi au reuşit partea cealaltă, partea "superioară", să le închidă şi să le sigileze ideile, inspiraţiile. Nu aştept absolut nimic în schimb, mă încântă să fac asta; iar dacă eşuez, învăţ din ceea ce am făcut greşit, ca data viitoare să nu fac aceeaşi greşeală sau una asemănătoare.
O fac pentru a vedea noi idei, pentru a redeschide lumea la minte şi doresc să văd activitate cu adevărat, nu doar să vegeteze într-un colţ al camerei, ci doresc să aud că au făcut ceva, ca au dat viaţă unor gânduri, unor idei ce înainte le-au fost imposibile sau greu de realizat.
S-a ajuns ca o mare parte din acţiunile guvernate de noi să fie împiedicate şi considerate "mediocre", "stupide" sau "imature". ŞI nu doar acţiunile, ci şi stilul propriu. Stiluri ce ar trebui dezvoltate si adaptate după plăcerea personală, nu după partea majoritară a grupului de prieteni sau a societăţii(Spre exemplu, o bună parte din persoanele cu care îmi petrec zilnic timpul, fumează. Eu nu fumez, nu găsesc nicio satisfacţie în asta). Ei doresc să ne atragă în anumite părţi ale "universului" ce ei il deţin, să ne facă să ne adaptăm după criteriile formate de ei şi să ne îndeparteze de celalalte cercuri.
Indiferent de strădaniile pe care aceştia le fac, dacă nu au o tentă de asemănare cu ceea ce suntem în momentul actual, ar fi bine să încercăm să le respingem, amabil, oferta, rămânând şi dezvoltându-ne singuri stilul, fără vreo influenţă aparte. Hai să Nu îi lăsăm să ne atragă "cu bani marunţi", cu oferte de orice fel sau cu vorbe ademenitoare; ei vor doar să ne facă o copie fidelă a ceea ce noi nu putem fi.
Păstraţi-vă libertatea de exprimare, luptaţi pentru ea, dezvoltaţi-o, atât în stilul personal: muzică, vestimentaţie, vorbe; cât şi în gândire si caracter. Voi sunteţi ceea ce contează. Nu lăsaţi pe nimeni să vă fure ce e al vostru, şi dacă încercaţi din greu pentru ceea ce vă doriţi, vă veţi simţi mai impliniţi ca niciodată.
Gândirea ne este prioritară, dar cum o să ne putem arăta ceea ce ne exemplifică şi ne diferenţiază pe noi de alţii, dacă ne sunt închise orizonturile şi suntem "obligaţi" să ne comportăm, să gândim şi să acţionăm după normele comune ale societăţii? Fiecare persoană are un anumit criteriu de a se exprima, dar 70% sunt construite în aşa fel încât să se poata cataloga în normele comune ale societăţii din care fac parte.
De ce facem asta? Ne ascundem gândirea ce ne dezvoltă, în fiecare moment, câte puţin din imaginaţie. Ne sigilăm ideile, gândurile care, pentru cei care pretind a fi superiori nouă, sunt lucruri astrale sau mult prea "josnice" pentru a putea fi acceptate de ei.
Exprimarea liberă ne-a fost furată mişeleşte, biata de ea... După cum relată cei de la "Ziarul de Iaşi" (www.ziaruldeiasi.ro), libertatea de exprimare "a ajuns ca o prelată veche şi roasă, bună de acoperit orice necurăţie". Acest lucru se întâmplă din pricina nedezvoltării ideilor în timp, ele rămân prăfuite, "neşlefuite", iar în vremurile ce vor urma, acestea vor prinde rădăcini adânci, chinuindu-ne să le dezvoltăm în momentele neprielnice.
Normalitatea noastră a fost influenţată mereu, dar în timpul creşterii ne dăm seama ca nu e doar o influenţă aparte, ci devine tot mai apăsător o obligaţie. Ne sunt impuse anumite criterii ce ne îndepărtează constant de ceea ce se poate numi "normalitate"... În loc să putem gândim şi să acţionam liberi, după propria voinţă si plăcere, suntem "programaţi" să ne comportăm după mersul agale, după normele comune şi după partea majoritară a societăţii.
În stadiul acesta am ajuns? Să ne fie tăiate aripile în fiecare clipă când mintea noastră chiar putem spune că lucrează şi crează ceva nou? Cum de am ajuns noi, ca popor tânăr şi nedezvoltat, să ne punem la pământ micile străluciri care pot da o urmă de ingineozitate în ceea ce se poate numi "lume materialistă"?
Aplicabilitatea gândurilor care ne diferenţiază de restul scade constant, libertatea propriei opinii ne este tăiată din scurt, indiferent de cât de multe fapte facem pentru a ne arata ideea, gandul.
Dacă ar fi contrarii, am avea de învăţat; dacă am fi criticaţi, am putea folosi acele critici pentru a ne autocorecta. Dar nu, din păcate, ne sunt oprite toate căile de acces spre lumea exterioară. Ne este impiedicată orice urmă de dezvoltare personală, care întrece norma comună a societăţii.
Materialiştii, din câte am înţeles, au o vorbă a lor: "Ori ca noi, ori deloc". Pentru ei este o lege, un model după care s-au format acele idei comune, micile reguli nescrise, care au îndocrinat zeci, sute de suflete pure, suflete ce îşi doreau o libertate a lor. Libertatea lor a fost "furată", a fost închisă şi aruncată într-un loc întunecat şi rece.
Reconstituindu-ne ideile cu care am putut face primii paşi în societate, dacă sunt cel puţin creative, libertatea noastră de a ne arăta punctul de vedere în orice moment dorit, scade inexplicabil. Sinceritatea din cuvinte pe care o aveam în momentul oportun, ne-am autoîncălcat-o şi am înlocuit-o cu ceea ce se poate numi "minciună comună". Ne-am închis unele căi de a ne exprima din pricina sigilării ideilor, nu am încercat aproape deloc să luptăm împotriva majoritarilor, ci ne-am speriat de număr şi ne-am ascuns singuri.
Suntem zilnic presaţi de persoanele care aparţin părţii majoritare, părţii diferite de noi. Am ajuns să fim criticaţi, după cum ziceam adineaori. O apăsare tulburătoare este prezentă mereu când încercăm să facem ceva nou, ceva care este diferit de limitele ce ne sunt impuse de către societate. Foarte multe persoane se întreabă mereu: "O să fie apreciat?", "Oare o să le placă?", "Ce vor zice restu?"; deşi, precum ziceam şi în postarea precedentă, răspunsurile vi le faceţi voi, nu vi le comunică nimeni, acelea sunt răspunsuri eronate. Ei doar "jurizează", îşi dau cu părerea (bine sau rău), vă laudă sau vă omoară din plin orice speranţă de a continua, de aceea este bine sa acţionaţi fără să vă pese de ceea ce spun ceilaţti, niciodată nu vă veţi putea aştepta la ceea ce ei vor spune. Voi doar actionatţ!
" Libertatea de exprimare este libertatea politică de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere". -> Wikipedia
Din păcate, foarte multe persoane se lovesc de acele frontiere, oricât de mici ar fi, acele gănduri sunt pierdute pe moment, uitate pe parcursul timpului din lipsa de încurajare şi adunarea de critici şi ironii doar pentru a te deprima.
Eu personal readuc idei, relatez informaţii şi mă strădui să comunic orice gând pe care-l am. De ce fac asta? Pentru că încerc, mă chinui, iar cateodată reuşesc să readuc libertatea de exprimare a unora care şi-au pierdut speranţa sau în privinţa cărora au încercat şi au reuşit partea cealaltă, partea "superioară", să le închidă şi să le sigileze ideile, inspiraţiile. Nu aştept absolut nimic în schimb, mă încântă să fac asta; iar dacă eşuez, învăţ din ceea ce am făcut greşit, ca data viitoare să nu fac aceeaşi greşeală sau una asemănătoare.
O fac pentru a vedea noi idei, pentru a redeschide lumea la minte şi doresc să văd activitate cu adevărat, nu doar să vegeteze într-un colţ al camerei, ci doresc să aud că au făcut ceva, ca au dat viaţă unor gânduri, unor idei ce înainte le-au fost imposibile sau greu de realizat.
S-a ajuns ca o mare parte din acţiunile guvernate de noi să fie împiedicate şi considerate "mediocre", "stupide" sau "imature". ŞI nu doar acţiunile, ci şi stilul propriu. Stiluri ce ar trebui dezvoltate si adaptate după plăcerea personală, nu după partea majoritară a grupului de prieteni sau a societăţii(Spre exemplu, o bună parte din persoanele cu care îmi petrec zilnic timpul, fumează. Eu nu fumez, nu găsesc nicio satisfacţie în asta). Ei doresc să ne atragă în anumite părţi ale "universului" ce ei il deţin, să ne facă să ne adaptăm după criteriile formate de ei şi să ne îndeparteze de celalalte cercuri.
Indiferent de strădaniile pe care aceştia le fac, dacă nu au o tentă de asemănare cu ceea ce suntem în momentul actual, ar fi bine să încercăm să le respingem, amabil, oferta, rămânând şi dezvoltându-ne singuri stilul, fără vreo influenţă aparte. Hai să Nu îi lăsăm să ne atragă "cu bani marunţi", cu oferte de orice fel sau cu vorbe ademenitoare; ei vor doar să ne facă o copie fidelă a ceea ce noi nu putem fi.
Păstraţi-vă libertatea de exprimare, luptaţi pentru ea, dezvoltaţi-o, atât în stilul personal: muzică, vestimentaţie, vorbe; cât şi în gândire si caracter. Voi sunteţi ceea ce contează. Nu lăsaţi pe nimeni să vă fure ce e al vostru, şi dacă încercaţi din greu pentru ceea ce vă doriţi, vă veţi simţi mai impliniţi ca niciodată.
