Gânduri de duminică, vol 1.

      Gânduri printre rânduri, cultiv și relatez idei care nu-și au rostul...

     Ce înseamnă să critici sau să fi criticat? Cum acționezi când ești judecat de cei din jur, fie pozitiv sau negativ? Te-ai întrebat de ce faci asta?
*Fiecare acțiune, fiecare faptă pe care o faci, indiferent de timp sau de loc, intră în compunerea caracterului; dar oare ce stil de trai vei dezvolta dacă renunți la acțiunile care-ți produc plăcere doar din pricina feedback-ului negativ?*
   Problema cu critica este că, de fapt, pune sub semnul întrebării propriul simț al valorii morale, al valorii de sine. Critica implică judecată, și cu toții avem momente de reacția instinctivă de respinge când suntem judecați.

          Am descoperit recent aceste rânduri: „Motivațiile vor fi judecate, nu aparențele. Toți oamenii au o datorie importantă, și anume aceea de a fi conștienți care esta nota determinantă care le caracterizează conduita de fiecare zi și care sunt motivațiile care e determină acțiunile.” – Ellen White în „Minte, caracter, personalitate”

Este adevărat, ficare persoană este criticată pentru absolut tot: înfățișare, acțiuni de moment, caracter; absolut tot este spus judecății.
               Tot în acest paragraf erau dezvoltate aceste idei: „ Ei trebuie să fie atenți la motivația specifică ce se ascunde în spatele fiecărei fapte, deoarece fiecare faptă adusă la împlinire în viață este judecată în funcție nu de aparență, ci de motivul care a dictat acțiunea.” Totul depinde de noi acum, cum voim prelua aceste prejudecăți: constructive sau distructive.

• Critica constructivă este concepută să asigure feedback autentic într-o manieră utilă și lipsită de răutate, de amenințare.
• Critica distructivă este critica pe care noi o percepem într-un mod greșit. Aceasta trebuie gândită, trebuie puricată, observată în diferite moduri pentru a putea fi captată sub o formă acceptabilă.

Indiferent de feedback, încearcă să vezi mereu partea bună a lucrurilor, să nu renunți la nimic și să termini orice moment criticat într-o notă bună.

          Gânduri printre rânduri, cultiv și relatez idei care nu-și au rostul pe tot parcursul zilei, dar care-mi dau de gândit mereu la finalul acesteia.

*Duminică, 20.11, o zi însorită, nimic special acum. Leneș fiind, șed în casă fără să-mi pese de vremea frumoasă de afară; citesc sau dezvolt alte activități nesemnificative. Peste două zile se împlinesc 2 anișori de când a apărut blogul.. câte momente au fost, superbe.. dar nu detaliez acum (este prea frumoasă atmosfera zilei, scăpați ușor astăzi). Mulțumesc!*

Tu trebuie să fii unic!

     Încep cu un mic sfat: Ridică-te și privește în oglindă. Acum probabil vei vedea o făptură umană, care se autocompară cu diferite persoane din jurul ei: „el e mai bun ca mine”; „de ce este ea mai frumoasă?”; „vai ce îmi doresc un corp ca al lui/ei...”. Când vine vorba de a compara 2 ființe, revin la partea de început, puțin adaptată mie: compară-te pe tine, persoana pe care-o privești acum în oglindă cu persoana care ai fost ieri, săptămâna trecută, acum doi ani. Este singura asemănare „corectă” pe care ți-o poți face. Lasă-i pe cei din jur, fiecare e pe cont propriu acum.

  Dacă-ți dorești un corp frumos: muncește pentru el; daca-ți dorești o iubire adevărată: caută atent; dacă-ți dorești un trai mai bun: luptă pentru orice lucru ce-ți poate îmbunătăți viața.

  Hai, pune-ți întrebările necesare, răspunde-ți singur/ă la ele, trage aer puternic in piept și apucă-te de treabă. Dacă ceva din jur te deranjează, inlătura-l, apoi învață să nu-ți mai bați capul nici în timpul liber cu aceste mici lucruri nesemnificative, nu este necesar. Ți-ai dorit o provocare, acum du-o până la capăt; apoi preia o alta!

       Viața este cel mai greu examen posibil. Cei mai mulți pică acest examen deoarece dânșii încearcă din răsputeri să-i copieze pe alții, dar nu realizează că fiecare persoană are o diferită întrebare, un drum separat de urmat. Se pică pe „capete”, dar de ce oare? Pur și simplu, majoritatea nu știu încă ce doresc, nu și-au cunoscut sau nu bagă încă de seamă propria-i metodă de rezolvare a problemelor, ba chiar se „împrumută”, se copiază în proporție mare însușirile persoanelor din jur.
        Nu spun că este greșit să ai un idol, pe cineva care poate fi un exemplu pozitiv celor din jur, pentru societate, pentru tine; dar să-i captezi același mod de trai este inadverent. Să-i înveți părțiile bune și să ți le personalizezi după propriile binefaceri, ar fi un lucru demn de admirat, dar nu să fi o copie a acelui individ.

Fă ceea ce te taie capul, dar în așa fel încât acțiunile acelea să te ridice ca persoană, atât în mediul personal, cât și în societate.

Revenind la gândurile libere pe care le folosim sub formă de acțiuni în spațiul prezent, originalitatea ne-o putem folosi doar sub formă proprie. Copiind o persoană, un stil de viață a altora, nu facem decât să scădem moral, să ne pierde ca personalitate și să fim doar o reflexie într-o oglindă segmentată în mii de cioburi a acelei persoane. Tu trebuie să ai propriul  stil, propriul drum, propria viață. Fii real, fii onest, fii fericit, fii tu însuți/însăți!

 Tu trebuie să fii unic!

Suntem ceea ce lăsăm în urmă.

            “Putem fi bucuria pe care am lăsat-o în sufletele celor dragi, dar suntem și rănile pe care le provocăm. Suntem ceea ce lăsăm după noi” - #dupănoi

                Amintirile ți se pierd, învățăturile de asemenea. Un singur lucru nu se poate pierde: personalitatea de care ai dat dovadă până în prezent, creațiile tale până în momentul actual. Pe ceea ce îți lași amprenta și vei înfrumuțesa într-u totul, pentru asta vei fii amintit. Fiecare geniu și-a cizelat câte un lucru înainte de a trece în neființă, tu de ce n-o faci? Un rând scris, o mâzgăleală pe o foaie, orice.. Dacă e unic și ai potențialul necesar, atunci fă-o! Ce e așa greu?

                Relatez din propria-mi poveste, dintr-un trecut în care am avut parte de îndeajuns de multe greutăți, cu puține încurajări... Bine, nu sunt o persoană în vârstă, am doar 18 ani, dar, după cum am spus și în celelalte postări: am potențialul și ambiția necesară să duc un lucru până la capăt. Ce citiți voi astăzi, mâine, peste o perioadă de timp; ce am lăsat eu scris vreodată vă este datorită vouă, celor care m-ați încurajat pe parcurs și nu numai.
                Bineînțeles, nu mă aștept ca ceea ce scriu eu acum sau ce voi mai scrie în viitor să devină prea “cunoscut” și va fi citit zilnic sau măcar periodic; mă aștept ca “scrisorile” mele să-și facă treaba pe moment, apoi să devină uitate, pierdute pentru o vreme. Astfel se va întâmpla și cu mine, și cu tine, și cu restul persoanelor care nu-și lasă amprenta în “istoria contemporană”.
        Tot ce pot face eu este să te încurajez, poate o să ai nevoie de o vorbă bună, poate ai nevoie de un îndrumător... Citind aceste rânduri, crezi că poţi face ceea ce ţi-ai propus? Te-aş putea ajuta cu ceva? Tot ceea ce a mai rămas acum de făcut este să te ambiţionezi şi să acţionezi! Să începi să creezi lucruri, maşinării, schiţe; orice. Doar fă-o!

Fă un lucru folositor, pentru care vi fi amintit. Un lucru banal, dar folositor.

“Dacă vrei să știi cât de mult și se va duce lipsa când nu vei mai fi, pune-ți degetul într-o găleată cu apă, apoi scoate-l. Gaura ce va rămâne este cât mult ți se va duce lipsa.” (Antreprenorifb – 2014)

Fiecare persoană este unică, de neînlocuit. Până și cel mai renumit geniu este uitat în prezent.. dar asta nu ar trebui să te demoralizeze, ci să îți dea motivația necesară pentru a face, după cum am spus mai sus “un lucru banal, dar folositor.”

*Nu poți lăsa un gol în urma ta, dar îți poți lăsa amprenta asupra unei persoane, unei echipe, unei culturi care trăiește și după ce tu ai plecat. Forțează-ți limitele și gravează-ți urmele pe un lucru ce va deveni măreț în timp.*

Ce-ţi rezervă viitorul?

     Revenind la un subiect dezbătut acum ceva vreme, schimbând idei între timp cu mai multe persoane, oameni de cultură, doresc să vă întreb: Ce, sau mai degrabă, câte schimbări ţi-ai face în actualul stil de viaţă pentru a-ţi rezerva un viitor "profitabil", atât economic, cât şi spiritulal?
     Eşti o persoană tânără, frumoasă, dar vârsta aceasta te tratează c-o stare de moleşeală, de lene fizică; nu vrei să faci nimic, laşi să treacă timpul ca o apă curgătoare: lină, nepăsătoare; la fel devi şi tu, o fiinţă nepăsătoare pe zi ce trece, dar asta nu te va ajuta... Ah! presupun acum, că, în timp ce ai citit ultima frază ai fost gen: "meh! auzi şi la ăsta, îmi dă el mie lecţii de viaţă, despre viitor, dar e la fel ca noi, poate mai rău...".
   Recunosc, sunt la fel ca voi toţi. Vârsta este cea cu 3 "tăişuri": poate fi creativă, spontană sau monotonă(leneşă, indiferentă). Primul "tăiş" este cel mai greu de atins, pentru că, pentru acesta trebuie muncit din greu, multă muncă psihică şi fizică, dar în prezent cine-şi mai bate capul pentru a-l atinge?
   Adolescenţilor din ziua de astăzi, in proporţie de 80% le sunt specifice spontaneitatea şi monotonia, neştiind ce vor pentru viitor, ce vor pentru ei în mare. Aceştia acţionează reprezentativ în momente de veselie, de distracţie, de încântare; eliberând mintea de tot ce înseamnă presiune, stres sau probleme personale.
 Nu spun că este un lucru rău, ba din contră, să-ţi rezervi mintea şi pentru activităţi total opuse momentelor de maximă presiune, uitând de ele, este un ideal psihologic, o eschivă din realitate şi din problemele prezente atunci. Doresc să îţi cer ţie, cititorule, un mic lucru: Nu te obişnui cu această stare, te rog! Luptă pentru un ideal, pentru acea dorinţă!
     Pentru un viitor "sclipitor" trebuie trudit, din greu, şi nu este o cale uşoară pentru asta. Trebuie să-ţi pui mintea la contribuţie, să-ţi faci un program remarcabil care să nu îţi stânjenească activităţile. Înlătură orice lucru care îţi redă o stare de nelinişte, orice persoană care-ţi strică buna dispoziţie şi te lasă c-o stare depresivă, rece; o acea stare care te face să rămâi absent psihic, gânditor din toate punctele de vedere în momentele în care ai fi putut lucra din greu pentru un scop neatins încă. Vei fi stresat, foarte stresat, mai ales când va trebui să-ţi susţi punctul de vedere despre acel ideal. Concurenţii te vor critica, din ce în ce mai drastic, dar tu, persoană inteligentă, poţi prelua acea critică ca o lecţie, şti bine: reproşurile sunt constructive.
    Trezeşte-te! Lasă-ţi lenea deoparte, eşti o persoană formidabilă şi poţi face multe. Contruieşte-ţi viitorul după bunul plac, sunt deciziile tale, nu a celor din jur.