Suntem oameni, așa-i?

   Noi, ființe umane ce suntem predestinate pieirii, imperfecțiunea este haina ce ne îmbracă atât trupul cât și caracterul...
   Odată cu imperfecțiunea vin și greșelile, fapte pe care le facem fie ca vrem, fie ca nu..
Greșim, e ceva normal firii omenești s-o "dăm în bară" și să încercăm pe urmă să îndreptăm ce am stricat. Dar ce se întâmplă când nu vom putea schimba faptul ca un lucru a fost eronat și nu poate fii refăcut? Ce se întâmplă când acele lucruri sunt sentimente.. ele vor mai fii  vreodată reîntregite? Exact, nu...
   Cum de am ajuns să distrugem ceea ce înainte ne putea reda zâmbetul pe buze, ceea ce ne făcea să tresărim de fericire și ne umplea sufletul de bucurie? De ce facem asta? De ce ne rănim singuri?
   Poate o facem cu intenție, deși nu gândim.. Tot noi suferim pe urmă.
•Ascundem toate sentimentele și tot ceea ce ține de cele petrecute, ne arătăm nepăsători și zâmbim, cu greu, dar uite c-o facem... După un timp, realizăm ca trecem peste, că nu ne mai poate rănii absolut nimic din tot ceea ce înainte ne sfâșia pe  dinăuntru, deși, după cum am zis mai sus: "zâmbim, cu greu", uite că reușim.
   Trecutul ne este un model, rău sau bun, dar este un model din care trebuie să învățăm, să fim atenți să nu repetăm ceea ce am făcut, să nu retrăim cele întâmplate o a doua oară.
   Suntem oameni și ca fire suntem sortiți greșelilor. Atenție la cât de proporțională este acea " greșeală ", ca să puteți s-o îndreptați.

  

Versuri..

Ochii umeziți mi se-nchid în uitare,
Glasu-mi pierește în negura nopții,
Gândul la tine și acum mă doare,
Mă plimb, singuratică, în voia morții...

Picioarele mă dor de atâta stat
În gândul tău sinistru și rece,
Cu natură dezlănțuită; aș fii luptat
Dac-aș fii știut ca totul va trece.

Și-n urmă va rămâne decât surâsul  tău,
Cald și-mbătător ca și prima  dată,
De la rădăcină aș fii rupt ce-i rău,
Dacă-n inima ta, eu n-aș fii fost uitată.

Timpul a trecut, lăsându-mi în urmă,
Doar o speranță ce ușor se stinge...
Nu-mi va rămâne decât o mică umbră,
A dulcei fetițe, ce în genunchi ea plânge.

// Ana-Maria Antrop

Dispreț...

   Momente splendide, clipe ce înainte îți creau amintiri ce-ți făcea zambetul să-ți tresară pe fața palidă; cum de au ajuns acum să devină clipe reci, distante și, cu fiecare minut ce trece, tot mai pline de ură? Parcă tot mai disprețuitoare devine atmosfera în preajma acelor persoane, in jurul cărora, înainte, simțeam căldură și plăcere...
   *Am ajuns să pălesc în fața unor sentimente, să îmi sting fericirea cu tristețe și bucuria cu melancolie.. Toate acestea doar dintr-o simplă greșeală ce o voi regreta mult timp de acum înainte*
   Vorbe călduroase devenite reci și desconsiderate, fapte și atitudini ce îți vor strica buna dispoziție și te vor face să părăsești acel spațiu, în care, din câte se pare, nu vei mai fii dorit prea curând sau poate niciodată.
   *Gândește-ți faptele ce le vei face și măsoară-ți cuvintele ce le vei rostii; ca pe urma să nu regreți*

Trecutul ce se autoinvitã în viitor?

"Oricât aș vrea să te uit, nu pot..."
   Cuvinte ce te pun pe gânduri, vorbe ce-ți aduc amintiri atât bune cât și rele; care te fac să zâmbești larg sau să plângi amarnic...
   Eu, personal, am o vorbă, pe care nu mi-o voi însuși, deoarece nu am "dreptul de autor" asupra sa, dar ea sună cam așa: "Dacă pleci, ai grijă la prag, pentru că, daca te vei împiedica de prag, vei venii înapoi să-ți pansez rănile" .
De ce mereu când trecutul ne bate la ușă, mereu îi deschidem? De ce facem mereu asta și ajungem să suferim dinou și dinou, până ce ne vom învăța că "din trecut avem doar de învățat, nu și de repracticat ceea ce am făcut"...
   În ultimul timp, am fost căutat de anumite persoane care m-au format ca persoană, mi-au definit caracterul pe care îl arăt zilnic fără oprire și care îl pot numii " un experiment reușit ".. De ce spun acestea? Pentru că am reușit să trec peste faptele și toate greșelile din trecut, și nu doar că am învățat din ele, ci pe majoritatea le-am retrăit.
   După cum spuneam, dacă o persoană pleacă din viața voastră cu un motiv, se va întoarce cu o scuză, care să fi-ți siguri că vă va înmuia pe moment...
Sfatul meu în această postare?
*Indiferent de cine îți va răscoli trecutul și va încerca să își facă apariția și în viitorul vostru, nu-i acordați așa ușor o a doua șansă, pentru că niciodată nu-i veți știi motivele și scopul ce a adus acea persoană înapoi*