Ochii umeziți mi se-nchid în uitare,
Glasu-mi pierește în negura nopții,
Gândul la tine și acum mă doare,
Mă plimb, singuratică, în voia morții...
Glasu-mi pierește în negura nopții,
Gândul la tine și acum mă doare,
Mă plimb, singuratică, în voia morții...
Picioarele mă dor de atâta stat
În gândul tău sinistru și rece,
Cu natură dezlănțuită; aș fii luptat
Dac-aș fii știut ca totul va trece.
În gândul tău sinistru și rece,
Cu natură dezlănțuită; aș fii luptat
Dac-aș fii știut ca totul va trece.
Și-n urmă va rămâne decât surâsul tău,
Cald și-mbătător ca și prima dată,
De la rădăcină aș fii rupt ce-i rău,
Dacă-n inima ta, eu n-aș fii fost uitată.
Cald și-mbătător ca și prima dată,
De la rădăcină aș fii rupt ce-i rău,
Dacă-n inima ta, eu n-aș fii fost uitată.
Timpul a trecut, lăsându-mi în urmă,
Doar o speranță ce ușor se stinge...
Nu-mi va rămâne decât o mică umbră,
A dulcei fetițe, ce în genunchi ea plânge.
Doar o speranță ce ușor se stinge...
Nu-mi va rămâne decât o mică umbră,
A dulcei fetițe, ce în genunchi ea plânge.
// Ana-Maria Antrop