Persoane apropiate.

   Cu toţii avem persoane alături de care petrecem sau am petrecut clipe grele, amuzante, bune şi rele.
   Gânditi că, odată ce aveţi o persoană căreia vă puteţi destăinui unele lucruri, vă calmează starea de spirit.
   Ajutorul fiind mereu reciproc, între voi va apărea o relaţie foarte strânsă. La început, legatura dintre voi va fi atât de puternică, încat veţi şti cu exactitate când persoana aceea se simte rău sau a păţit ceva.
   Prin "la început" nu mă refer doar la 2-3 săptămâni/luni, ci la o perioadă mai îndelungată, în care vă veţi ataşa din ce în ce mai mult şi veţi cunoaşte persoana respectivă ca pe voi inşivă.     
   Singurul meu sfat din această postare este să aveti grijă de acea persoană, să-i fiţi mereu alături şi să nu neglijaţi legatura voastră cu aceasta.
   Atâta timp cât ştii ca iţi va fi mereu alături, nu încercaţi nici prin cele mai stupide lucruri s-o îndepărtaţi, nu-i vorbiţi cu indiferenţă şi nu-i acordaţi niciodată aroganţă.
   Dacă o faceţi, încercaţi prin orice mijloace s-o readuceţi înapoi lângă voi, chiar dacă acea legatură nu va mai fii ca la început.

Fericirea.

   Sunt prieteni, fiinţe ajutătoare, chiar dacă voi vă veţi da seama în cele mai târzii momente, ele încă sunt acolo şi asteaptă să le cereţi ajutorul.
   Mulţi dintre voi cred că pot trece singuri peste situaţiile grele, dar nu este aşa. Fericirea unui copil, a unui adolescent, a unui om matur nu ţine neapărat de cât este de cunoscut, cât este de "vedetă" sau cât de norocos este.
    Ea apare în momentul în care, pe lângă familia care te va ajuta la greu, chiar dacă ei ştiu c-o fac sau nu; şi prietenii pe care voi îi alegeţi; vă veţi simţi împliniţi, gândindu-vă că aveţi exact ce vă trebuie: familie, prieteni.
   Fericirea nu ţine neapărat de banii de buzunar pe care-i primeşti zilnic de la părinţi, iar aceştia într-o sumă destul de mare. Prietenii pe care îi vezi lângă tine acum, cât incă eşti lipsit de ajutor monetar si de ajutor spiritual, sunt cei care îţi vor fi mereu alături; nu cei care stau doar pentru că eşti "in bani", după vorba generaţiei mele.

Ignoranţa

   Ignoranţa persoanelor este folosită ca un mod de aparare împotriva celor care cred ca le pot face rău.
   Ea este definită pe mai multe cãi, toate insinuând simpla autoincredere si lipsa de cunoaştere a individului ignorat.
   Dacă ignori o persoană, îi acorzi indiferentă, o poţi răni fără să-ţi dai seama, aceasta crezând că a facut ceva rău sau care nu v-a placut, ea se va exprima in două moduri: ori va continua ignoranţa, făcându-se nepăsătoare; ori va încerca prin propriile mijloace să afle ce a gresit.
   Dăcă aflaţi cu ce aţi gresit, scuzele nu vă vor fi de ajutor. Persoana respectivă iţi va acorda o a doua şansă, dar purtându-se mai rece ca de obicei.
   Aveţi grijă! Acea a 2-a şansă este unică, iar dacă veţi călca greşit, persoana care v-a acordat-o nu vã va mai spune nici măcar un: "Hei!", indiferent de situaţie, ci se va purta cu multă aroganţă si dezinteres.

Ocolirea adevărului.

Minciuna.
   Simplitatea acestui cuvânt poate cauza extrem de multe probleme.
   Toate pornind de la semnificaţia sa, devin una cu neîncrederea, persoanei care a fost minţite i se va diminua credibilitatea şi îngaduirea faţă de voi.

   Gândind că,  odată ocolind un adevăr important pentru el/ea, nu se va mai putea baza pe voi, prin simplul fapt că aţi dezamagit-o odată...

   Oricât de dureros ar fi adevărul, iar persoana minţită ştie că se poate baza mereu pe tine, nu ezita să i-l spui. Va avea tendinţa de supărare, dar ştie că ai dreptate.
  
    Dacă greşeşti, şi ajungi în stadiul în care sa-ţi minţi persoanele apropiate, cu orice fel de "minciunică", ai grijă să-ţi afirmi propria greşeală într-un timp cât mai scurt, fără să-ţi fie frică de ceea ce vor crede sau vor spune persoanele respective.
  
  

Uitările și gândurile care ne "atacă" mereu.

Postarea aceasta este dedicată tuturor îndrãgostiților/îndrãgostitelor, care nu își pot uita partenerul/partenera cu care au petrecut o parte din ultimul timp :).

Gândim că toate probleme sunt rezolvate în momentele în care ne aflăm în brațele lui/ei. 

Odată cu desparțirea, multe persoane se simt destrămate, moralul lor fiind la pământ. 

Persoana care pleacă o face, după cum îmi place mie să spun: "pe propria răspundere" :). Ele vor spune mereu ca au găsit pe altcineva mai bun. Până și voi vă puteți da singuri seama că, după o perioadă îndelungată petrecută alături de acea persoană, acea ființă omenească pe care ați ajuns s-o cunoașteți ca pe voi înșivă, va regreta pe o perioadă aproape la fel de lungă precum voi veți suferi. :)

Uitarea unei persoane se poate face prin diferite moduri: cunoașterea alteia, discuțiile despre probleme personale cu persoanele care ști ca îți vor fi mereu alături, găsirea unui hobby care te va ajuta să uiți sau îți va ține ocupat o mare parte din timpul personal... 

Mulți oameni, inclusiv eu, abordează simplul fapt de a asculta criticile prietenilor sau de a se "scufunda" în diferite activități, în cazul meu: muzica. 

Din propria experiență vă pot spune să nu vă agitați că ați pierdut ceva mai mult decât real sau ceva ce nu veți mai găsi niciodată. Din potriva, gândiți-vă că veți găsi ceva mai bun, pe cineva care vă va scoate din această stare și care va arăta ca ține la voi. :) 
Sursa pozei: http://unbaiatcutumblr.co.vu/ :)

Începutul meu ca blogger.

     Sunt băiatul a cărui părere nu a prea contat, poate prin cuvintele ce le voi posta acum sau pe viitor mă voi putea face ascultat . Sunt așa cum mă veți descoperi.

Să începem cu începutul :). Sunt un băiat simplu, care încearcă să ajute cât mai multă lume, acum accesând acest site pentru a ajuta și pe cei care nu-i cunosc, dar au nevoie de o îndrumare și de un sfat prietenesc, care nu se găsește în momentul dat. :)
     Voi încerca să las gânduri libere, "scrisorile mele către cei nevoiași" să fie cât mai coerente. :)
     Este o prezentare scurtă, dar la subiect ^^.
     Vreau să vă mulțumesc tuturor celor care îmi veți citi postările, și care sper că vă vor ajuta în momentul nevoiaș sau în cele următoare.