Foloseşte-ţi mintea!

  Reabilitează-ţi ideile! Gândeşte limpede, liber, creativ.. ai o minte fabuloasă, de ce nu o foloseşti pentru a face ceva formidabil?
Hei, tu! Eşti individul societăţii care poate schimba ceva, care poate să mai formeze, să creeze ceva nou, bun şi utilizat în vremurile viitoare. Îţi revin zeci, sute de gânduri cu diferite invenţii, apărute şi neapărute până în prezent; sute de idei ce pot fi realizabile, dar asta ţine doar de tine.
Tot ce pot face eu este să te încurajez, poate o să ai nevoie de o vorbă bună, poate ai nevoie de un îndrumător... Citind aceste rânduri, crezi că poţi face ceea ce ţi-ai propus? Te-aş putea ajuta cu ceva? Tot ceea ce a mai rămas acum de făcut este să te ambiţionezi şi să acţionezi! Să începi să creezi lucruri, maşinării, schiţe; orice. Doar fă-o!
Hai să-ţi readuc aminte ceva.. Uită-te în jurul tău, fie că eşti într-o încăpere,pe stradă, oriunde; ce observi? O maşină, clădiri înalte? Laptop, televizor, decoraţii cu diferite modernisme? Tehnologii de ultimă generaţie? Telefoane mobile de diferite forme, mărimi sau cu diferite sisteme de navigare?
Toate aceste invenţii, noutăţi, nu se găseau acum 200-300 de ani, sau cel puţin nu la fel de iscusite, nu la fel de dezvoltate. Ele cum crezi că au apărut? Au fost doar mici foi înainte, schiţe ce până la urmă s-au pus în aplicare, în funcţiune, iar în prezent sunt într-o continuă modernizare.
Toate aceste idei, toate aceste invenţii au fost create de oameni la fel ca mine, ca tine, ca noi toţi. Nu aveau nimic diferit faţă de noi, doar o minte puţin mai deschisă şi cunoştiinţe mai aprofundate... 
Tu de ce nu poţi face asta? Ce te reţine, ce te împiedică să-ţi vezi schiţele puse în aplicare; gândurile şi ideile aduse la viaţă? Nu ai fonduri? Poţi începe cu un prototip; dacă-ţi reuşeşte, vei primi cu siguranţă fondurile necesare... Nu ai cunoştiinţele necesare? Fă-ţi timp ca să ţi le aprofundezi. Nu ai timp, eşti prea ocupat? Ia un pix şi o foaie, notează-ţi ceea ce faci zilnic. Acum, taie/haşurează activităţile inutile. Observi cât timp ai? Trebuie să-ţi pui mintea la contribuţie, trebuie să te ambiţionezi singur şi să începi să-ţi aduci un vis la realitate. Ce îţi lipseşte?

   Trebuie să fii împins de la spate? De ce? Nu ai destulă bunăvoinţă, nu ai destulă ambiţie? Îţi este frică de acel moment în care vei vedea că ai eşuat? Nu toţi o să reuşim, sau cel puţin nu de prima dată... Nu lăsa "lenea" şi nepăsarea să te tragă în jos, tu trebuie să îţi pui mintea la contribuţie şi să îţi realizezi visurile.

E păcat dacă renunţi la un gând creativ şi nu-l dezvolţi, nu-i dăruieşti viaţă.
Foloseşte-ţi timpul liber pentru a-ţi aduce ideile la un stadiu utilizabil. O să dureze ceva, dar crede-mă, dacă vei reuşi, vei fi mulţumit peste măsură, atât pentru timpul pierdut, cât şi pentru creaţia ta.
    Ai o minte formidabilă, de ce nu o folosești?

1.Aşteptări mari de la persoane mici...

   Ca o primă postare de acest tip gen, încurajat şi ajutat la formarea sa, a luat parte o prietenă dragă mie, Bianca Ghile, o ucraineancă ce spune lucrurilor pe nume, fără să se teamă de consecinţe.
Ea a dorit să abordăm o latură vizibilă zilnic în societate; un subiect ce dezbate interesele observabile fără un efort prea mare; şi normal, fiind un subiect ales de un caracter frumos şi exemplar, am căzut de acord să "criticăm" interesele feminine, partea opusă a Biancăi.
   De când se ştie de "interes", lumea a luat-o total pe căi greşite. Prieteniile se distrug zilnic încetul cu încetul; minciunile cresc, se fac tot mai mari, tot mai adâncite şi tot mai accentuate. Voi, cei care vorbiţi/staţi cu o persoană doar pentru interese individuale.. am o dilemă. Cum vă puteţi uita în oglindă? Cum vă puteţi suporta?
   În contemporaneitate, aceste acţiuni sunt tot mai accentuate din partea feminină. De ce? "Aveţi nevoie de bunuri pe care voi, fetelor, nu le puteţi obţine/cumpăra singure? Vă suciţi în continuu, când la unul, când la altul.. fie vreţi cadouri de milioane, fie doriţi să vă plimbaţi în maşini cât mai scumpe, fie tânjiţi după ultimul model de telefon/ rochie de seară cu dantelă sau cine ştie ce alt bun material. De ce? Să fiţi la modă?
   Aşa e acum, din păcate, căutaţi banii unei persoane, în loc să-i căutaţi inima. Dar nu vă daţi seama că majoritatea dintre voi sunteţi folosite, iar apoi sunteţi aruncate ca nişte cârpe uzate, folosite, pentru că, până la urmă, aşa sunteţi considerate...
   Vi se pare că sunteţi de neînlocuit, că băieţii stau în limbă după voi, dar gândiţi-vă puţin, că şi ei îşi vor da seama că sunt folosiţi, mai devreme sau mai târziu, şi-şi vor bate joc sau se vor folosi de voi, întorcându-vă fapta cu aceeaşi monedă."
   Fetelor, vă căutaţi fericirea în bani şi bunuri materiale, e ceva normal să fiţi marginalizate şi considerate lipsite de caracter.
Să vă spun o chestie, care sper să vă intre bine în cap: dacă nu vă respectaţi pe voi, nu vă aşteptaţi ca cei din jurul vostru să vă respecte îndeajuns încât să nu fiţi folosite, ridicularizate şi batjocorite.
   Mulţumesc Biancăi pentru ajutorul acordat în formarea aceastei postari şi vă aştept şi pe ceilalţi să vă implicaţi mai mult, aici sau pe pagina de Facebook (www.facebook.com/ganduridestainuite).

Frumuseţea interioară.

   Am o întrebare ..
Câţi dintre voi sunteţi atraşi de ceea ce este în interiorul unei persoane, de sufletul lor, de singurul element ce le determină conştiinţa să acţioneze după criterile umanităţii şi să se comporte exemplar, din toate punctele de vedere?
   Caracterul este singurul supliment ce poate înfrumuţesa firea umană, indiferent de starea civilă, de reputaţie, de avuţie sau de oricare altă catalogare a societăţii. El ne ridică deasupra persoanelor ce vor să ne facă rău, şi ne "arată" cum să întoarcem spatele în orice moment neprielnic; el ne face oameni într-o societate unde, mai nou, aspectul fizic şi starea financiară sunt în prim-plan.
   Este normal, prima impresie apare  în primele momente când priviţi cu atenţie acea persoană, aspectul fiind primul element ce poate fi observabil.
Uneori ne călcăm peste orgolii, lăsăm deoparte ambiţia de cunoaştere a unei noi persoane, doar prin simplul fapt că ne mulţumim cu aspectul exterior, cu înfăţişarea propriu-zisă. Este normal, prima atracţie apare asupra fizicului. Dar putem fi mulţumiţi doar cu atât?
   "Un aspect fizic dezvoltat atrage priviri, dar un caracter bun şi exemplar atrage înţelepciune"; una din vorbele pe care rar le spun, dar care mereu îşi găseşte acel moment prielnic în care să apară.
   Înfăţişarea exterioară nu este prioritară mereu, însă caracterul curat, nepătat, reprezintă un element necesar în orice situaţie. Da, poate nu este tot una să vă întâlniţi sau să aveţi în anturajul vostru un mic "Frankenstein", indiferent de cât de bun la suflet este, dar asta ţine doar de voi. Ţine de cât de mult vă pasă de ceea ce spun ceilalţi despre voi, despre ei, despre ceea ce se întâmplă în acele clipe.
   Gândiţi-vă că veţi îmbătrâni, vă veţi vesteji ca o frunză verde în miez de toamnă. Atunci ce va mai conta să aveţi lângă voi: un model al zilelor trecute sau un veteran al timpului, cel care a înfruntat până şi cele mai grele momente doar prin caracter exemplar şi bine definit?
   *Frumuseţea fizică este trecătoare, căutaţi frumuseţea interioară*

Capitolul 3. "Tu de ce vrei să pleci?"

   Ştii, mi-ai spus ca nu pot sta prea mult lângă tine sau lângă o persoană oarecare pentru că o voi plictisi sau o voi demoraliza cu tâmpeniile mele. Mi-ai mai spus că, dacă ar fi să rămân, vei avea grijă să nu plec vreodată, să luptăm amândoi pentru ceea ce am numit "prietenie". Acum ce facem?
   Stau şi mă gândesc la clipele când vorbeam constant, momentele când nu putea exista o clipă de linişte în conversaţiile noastre. Mereu găseam alte subiecte, alte gânduri despre care să putem discuta. Mereu mă încurajai să continui până şi cu cea mai simplă tâmpenie, chiar şi atunci când nu ştiam unde vom/voi ajunge. Am avut clipe în care ne contraziceam până în cel mai mic atom al lucrului respectiv, dar puteam învăţa din acele "certuri". Acum ce facem?
   Dileme le discutam împreună, problemele le dezbateam mereu, le dădeam ca exemple pentru altele mai mari, le accentuam când aveam noi nevoie de ceva trecut, de o problemă ce ne-a dat bătăi de cap, dar care ne-a format caracterul, puţin cate puţin... Acum ce facem?
   Ne-am omorât mereu timpul doar ca să ne ascultăm reciproc (din partea mea, o făceam cu plăcere), ne-am sfătuit si ne-am ajutat atunci când nimeni nu ne-a putut spune acele cuvinte, ne-am ţinut morale peste morale şi predici peste predici atunci când nu ascultam sau faceam ceva total irelevant, deşi ştiam amândoi de dinainte cum se va termina. Acum ce facem?
   Îţi spun eu ce facem? Ne îndepărtăm pe zi ce trece tot mai mult, neştiind motivul, neştiind de ce continuăm să facem acest fapt... Tu ce zici, ştii de ce?
   A trecut ceva vreme de când nu am mai facut nimic din cele spuse mai sus, oare de ce? Mă tot gândesc dacă există un răspuns concret la această întrebare: "de ce?". Poate am fost eu de vina, nu neg, pot fi imposibil cateodată, dar tu ştiai asta, şi acceptai fără să-mi reproşezi ceva. Sau poate m-am schimbat în ceva mai rău? Nu ştiu, nu am observat, aştept ca tu să-mi spui... Simt de o vreme bună o schimbare bruscă de ataşament, simt ceva rece între noi..
Sunt afecte ce ţin o prietenie bine strânsă, dar oare noi mai avem acele sentimente? Oare mai există acolo o mică fărâmă de ataşament între noi? Sau a apărut deja distanţarea şi dispreţul? Cum am ajuns în acest stadiu după toate cele întamplate? Sunt eu de vină?
   Mereu întrebări fără răspuns, uneori îs sătul de ele... Mai ales în cazul de faţă, când observ persoane de care m-am ataşat enorm în decursul timpului, cum pleacă şi lasă în urmă doar dureri, ranchiună şi un imens gol sufletesc...
   Nu ţin pe nimeni lângă mine cu forţa, dar cei care au plecat sau vor să plece, măcar lăsaţi în urma voastră acel mic motiv, care să mă poată lămuri şi să mă înveţe ceea ce am făcut sau aş putea face greşit. Oricum, le mulţumesc tuturor ce mi-au fost, îmi sunt şi îmi vor fi alături.