Tineretul zilelor noastre aspiră la nenumerate lucruri, dorinţe.
Tu, copile! Ţi-ai ales viitoarea meserie? Viitoarea locaţie unde vei pleca? Te-ai gândit dacă îţi vei putea face prieteni şi acolo, precum cei de acasă? Eşti pregătit? Ţi-ai pregătit viitorul ?
Sunt zeci, sute, poate mii de astfel de întrebări.. Important e să nu aştepţi un răspuns concret. Lasă totul sa fie un mister. Priveşte totul ca un întreg nedescoperit. Nu diviza acea unitate pură, n-o împărţii în nenumarate categorii. De ce? Niciodată nu vei primi un raspuns concret dacă ai prea multe întrebări; deşi nici dacă ai o singură nelămurire, fundamentală, oricât de simplă ar fi, fii sigur că n-ai să primeşti un răspuns.
Oricât de multe idei, replici ai revendica, acestea nu sunt corecte. Răspunsurile la propriile întrebări le vei obţine doar de la tine însuţi, nu de la alte persoane.
Alegeţi întrebările ca atare, alegeţi o dogmă care să fie fundamentală, una de la care pleacă totul. Spre exemplu, Osho, un înţelept al sec XX, vorbeşte despre o întrebare ce fiecărui individ îi apasă în minte, îl presează: "Cine sunt eu?".
Acest mare înţelept spunea: "Întrebarea este pură; nu te corupe. De fapt , îţi intensifică puritatea; te face din ce in ce mai clar.
Fii conştient de întrebare. Nu să te întrebi mereu "Cine sunt?", nu să o verbalizezi. Lasă întrebarea să existe fără nici o verbalizare. Las-o să existe precum respiraţia; să fie precum fiinţa ta. Las-o să fie acolo, tăcută, dar continuă, ca şi cum ai fi însărcinat cu ea. Într-o zi, dacă ai trăit cu întrebarea, aceasta va începe să dispară […] Iar când întrebarea a dispărut, nu poţi spune cine eşti, dar ştii. O poţi dansa; dar nu-i poţi oferi răspuns. O poţi zâmbi; dar nu-i poţi oferi răspuns. O vei trăi, dar nu poţi răspunde la ea."
Sunt întrebări simple cu răspunsuri complexe; dar şi invers. De la o nelămurire fixă ce poate obţine ceva simplu şi la obiect, până la o întrebare cu răspunsuri multiple şi dezvoltate; nu este o bătaie lungă a drumului. Tot ceea ce ţine de aceste 2 lucruri este cum formulezi, atât întrebarea la care aştepti răspuns; cât şi replica pentru o viitoare nelămurire.
După cum spuneam adineaori, noi, ca şi gloată tânără, plină de întrebări fără răspuns, cu agitaţia în sange şi cu o dorinţă imensă de a captura informaţii proaspete; ne-am pregătit într-un fel pentru viitor? Ne gândim măcar la ceea ce vom face peste 3 ani, 5 ani, 10 ani? Eu, spre exemplu, sunt nelămurit în ceea ce îmi priveşte viitoarea carieră.. deşi am în jur de 4 alegeri straşnice de făcut... Dar voi? V-aţi gândit măcar la ce opţiuni aveţi? Căutaţi adânc în sinea voastră, găsiţi acel lucru ce nu necesită cărarea a zeci de pastile de cap sau de stres. Găsiţi acel lucru, acel hobby, acea ocupaţie care vă readuce zâmbetul pe buze. Puteţi face o carieră din asta? Incercaţi, documentaţi-vă, nu aveţi nimic de pierdut pentru început.
Faceţi în aşa fel încât în fiecare dimineaţă să vă treziţi cu zâmbetul pe buze şi cu idei noi, cu sclipire în ochi şi cu plăcerea de a munci (ştiu, ultima parte nu sună prea bine, cui îi place munca?). Faceţi aceşti mici "paşi", iar hobby-ul pe care l-aţi transformat într-un job, un loc în care tu iţi eşti propriul şef, va prinde viaţă pe zi ce trece.
* Vă doresc ca orice dorinţă de viitor să vă facă zilele/dimineţile mai frumoase, indiferent de obstacole sau necazuri *
Tu, copile! Ţi-ai ales viitoarea meserie? Viitoarea locaţie unde vei pleca? Te-ai gândit dacă îţi vei putea face prieteni şi acolo, precum cei de acasă? Eşti pregătit? Ţi-ai pregătit viitorul ?
Sunt zeci, sute, poate mii de astfel de întrebări.. Important e să nu aştepţi un răspuns concret. Lasă totul sa fie un mister. Priveşte totul ca un întreg nedescoperit. Nu diviza acea unitate pură, n-o împărţii în nenumarate categorii. De ce? Niciodată nu vei primi un raspuns concret dacă ai prea multe întrebări; deşi nici dacă ai o singură nelămurire, fundamentală, oricât de simplă ar fi, fii sigur că n-ai să primeşti un răspuns.
Oricât de multe idei, replici ai revendica, acestea nu sunt corecte. Răspunsurile la propriile întrebări le vei obţine doar de la tine însuţi, nu de la alte persoane.
Alegeţi întrebările ca atare, alegeţi o dogmă care să fie fundamentală, una de la care pleacă totul. Spre exemplu, Osho, un înţelept al sec XX, vorbeşte despre o întrebare ce fiecărui individ îi apasă în minte, îl presează: "Cine sunt eu?".
Acest mare înţelept spunea: "Întrebarea este pură; nu te corupe. De fapt , îţi intensifică puritatea; te face din ce in ce mai clar.
Fii conştient de întrebare. Nu să te întrebi mereu "Cine sunt?", nu să o verbalizezi. Lasă întrebarea să existe fără nici o verbalizare. Las-o să existe precum respiraţia; să fie precum fiinţa ta. Las-o să fie acolo, tăcută, dar continuă, ca şi cum ai fi însărcinat cu ea. Într-o zi, dacă ai trăit cu întrebarea, aceasta va începe să dispară […] Iar când întrebarea a dispărut, nu poţi spune cine eşti, dar ştii. O poţi dansa; dar nu-i poţi oferi răspuns. O poţi zâmbi; dar nu-i poţi oferi răspuns. O vei trăi, dar nu poţi răspunde la ea."
Sunt întrebări simple cu răspunsuri complexe; dar şi invers. De la o nelămurire fixă ce poate obţine ceva simplu şi la obiect, până la o întrebare cu răspunsuri multiple şi dezvoltate; nu este o bătaie lungă a drumului. Tot ceea ce ţine de aceste 2 lucruri este cum formulezi, atât întrebarea la care aştepti răspuns; cât şi replica pentru o viitoare nelămurire.
După cum spuneam adineaori, noi, ca şi gloată tânără, plină de întrebări fără răspuns, cu agitaţia în sange şi cu o dorinţă imensă de a captura informaţii proaspete; ne-am pregătit într-un fel pentru viitor? Ne gândim măcar la ceea ce vom face peste 3 ani, 5 ani, 10 ani? Eu, spre exemplu, sunt nelămurit în ceea ce îmi priveşte viitoarea carieră.. deşi am în jur de 4 alegeri straşnice de făcut... Dar voi? V-aţi gândit măcar la ce opţiuni aveţi? Căutaţi adânc în sinea voastră, găsiţi acel lucru ce nu necesită cărarea a zeci de pastile de cap sau de stres. Găsiţi acel lucru, acel hobby, acea ocupaţie care vă readuce zâmbetul pe buze. Puteţi face o carieră din asta? Incercaţi, documentaţi-vă, nu aveţi nimic de pierdut pentru început.
Faceţi în aşa fel încât în fiecare dimineaţă să vă treziţi cu zâmbetul pe buze şi cu idei noi, cu sclipire în ochi şi cu plăcerea de a munci (ştiu, ultima parte nu sună prea bine, cui îi place munca?). Faceţi aceşti mici "paşi", iar hobby-ul pe care l-aţi transformat într-un job, un loc în care tu iţi eşti propriul şef, va prinde viaţă pe zi ce trece.
* Vă doresc ca orice dorinţă de viitor să vă facă zilele/dimineţile mai frumoase, indiferent de obstacole sau necazuri *
