Capitolul I."Indepartari neasteptate."

   Vorbeam zilnic, fiecare minut ne era plin de momente mirifice in care zambeam, imparteam vorbe atat calme si cu o foarte mare usurinta in intelegere si placere de a asculta / citii; cat si vorbe in care ne contraziceam reciproc, ne spuneam verde-n fata ce aveam de spus si cateodata aveam tendinta de a lasa acele vorbe sa ne raneasca.
Dar nu, deoarece noi eram acele, acei buni prieteni, apropiati, ne stiam toate defectele si ne acceptam asa cum eram.
   Am avut discutii aprinse, cu sau fara motive bine intemeiate, dar mereu ne intelegeam la fel ca in primele zile, si asta ne facea sa fim doua persoane speciale.
Ne ajutam, ne sprijineam si ne eram alaturi unul altuia in orice moment aveam nevoie.
   De ce schimbarea aceasta brusca ne-a facut sa ne indepartam unul de celalalt... Ce s-a intamplat intre noi?
Din vorbirea noastra zilnica, din momente pline de vorbe si de ganduri care ne faceau ziua mai bune; am ajuns sa vorbim odata la 2-3 zile, iar dupa sa ajungem  sa vorbim odata la saptamana sau mai bine...
   Imi este dor. Dor de momentele in care ne spuneam vorbe care doream sa le auzim si care ne faceau zambetul sa rasara pe buzele noastre uscate...
   "Va doresc sa aveti parte de cat mai multa ingaduinta si binefacere alaturi de o persoana draga voua, care va este alaturi mereu. N-o pierdeti orice ar fii!"