Drumul nostru prin viață trece prin oamenii pe care-i întâlnim. Unii ne ajută, ne ridică din condiția noastră de tineri ignoranți si ne deschid calea. Unii ne împing spre drumul maturizării, în timp ce alții ne împing pur și simplu.
Atunci când gestul nu coincide cu așteptările noastre, sufletul se rănește și din rănile sale apar ranchiuna și frustrarea. Nu toți cei care ne fac rău sunt rău-intenționați, după cum nici cei care ne fac bine nu ne sunt în mod necesar protectori.
Toate legile morale te îndeamnă să ierți și să mergi mai departe, dar niciodată nu este ușor. Binelui îi căutăm scuze, luăm în calcul probabilitatea unei fericite coincidențe, dar răului nu îi căutăm niciodată circumstanțe atenuante.
*Consider că înainte de a urâ sau a ierta trebuie să înțelegem cu adevărat sensul lucrurilor care ni se întâmpla. Să ținem minte, pentru a nu crea noi ocazii de a fi nefericiți. Și să iertăm, ca să putem merge mai departe fără atât întuneric în noi.*
