Doresc să vă spuneţi și voi părerea în legătură cu acest subiect, secțiunea de comentarii este dispusă pentru acest lucru, pentru orice tip de utilizatori: conectați sau anonimat. Doresc să începem să comunicăm puțin, lăsaţi-vă gândurile și opiniile voastre.
După cum spuneam, jumătate dintr-o mulţime vor fi de părere că: "Da, cei doi pot fi prieteni, nu există nicio problemă în asta"; iar cealaltă jumătate vor spune, ceea ce, pănâ și o persoană care n-a întâlnit acest caz își poate da seama, un răspuns generalizat: "Nu poate fi , deoarece până la urmă, unul dintre ei se va îndrăgosti de celălalt"; adevărate fiind ambele răspunsuri, deși sunt contradictorii.
De ce spun acest lucru? De ce le aprob pe amândouă? Hai să generalizăm puțin situațiile:
- "Există prietenie între un băiat și o fată"
- Unul dintre aceste cazuri este prietenia dintre foști iubiți, sentimentele fiind total epuizate, rămânând doar cele care mai pot ține prietenia dintre cei doi.
- Un alt caz poate fi când cei doi nu "dețin" interese comune, prietenia fiind doar una amicală, monotonă, simple cunoștiințe care nu prea au tangențe și vorbesc doar atunci când se întâlnesc...
- Cel mai sigur caz în care cei doi nu pot avea o relație sunt când ambii sunt deja căsătoriți, fiecare cu familie proprie, oameni ai vârstei mijlocii, iar șansele ca o relație să apară sunt extrem de mici.
- "Nu poate fi prietenie între cei doi, intervenind dragostea"
Părerea mea este că poate exista prietenie între cei doi, indiferent de situații, iar dacă vreodată va fi vorba de o relație, știți cum e: "Cele mai frumoase relații de dragoste apar din simple prietenii".
Voi ce părere aveți? Există și alte cazuri în prima "dezbatere"? Putem schimba unele lucruri în cel de-al doilea caz? Lăsați-mi gândurile voastre, opiniile voastre, hai să comunicăm puțin.