"Așa cum deja înțelegeți, o viață întreagă de om nu poate avea numai momente pozitive. Este inevitabil ca un om să nu sufere măcar o dată din dragoste, la fel de bine cum și sentimentul respingerii este inevitabil. Toate emoțiile pe care le simțim, oricât de minunate sau de dureroase ar fi, fac parte din experiența noastră ca oameni și chiar ne îmbogățesc trăirile" - psiholog Popă Anca.
În fiecare relație sunt suișuri și coborâșuri, certuri și împăcări; momente grele și critice, cât și momente splendide, în care s-au format amintiri pe care, cei doi, ori le vor ține minte cu drag, ori le vor regreta.
Cel mai greu este să ți o relație când doar unul dintre voi trage, luptă pentru ea; dar greutatea în sine este uneori un îndemn mai mult pentru încercare, și tocmai când nu există încă siguranță în relație, stabilitate, armonie; cuplurile, în general, au parte de certuri, gelozii nesemnificative, și în alte cazuri, se ajunge la despărțire...
Personal(poate n-o să fiu singurul care face asta) pun ca "baze ale unei relații", precum lui Titu Maiorescu, ce afirma că: " poezia trebuie să îndeplineasă 2 condiții"; în cazul de față, pentru mine, o relație trebuie să fie construită și axată pe: încredere și sinceritate.
Nu cer/cerem foarte mult; dacă există încredere, geloziile se diminuează aproape de valoarea nulă(iar fără gelozii, o mică/mare parte din certuri dispar). Tot în cazul încrederii intervine și libertatea celor doi.
Cât despre sinceritate, tind să cred că 99% dintre voi nu suportă să afle ca persoana ce vă este alături v-a mințit...
Dacă cele două "baze" nu există sau sunt încălcate, relația va fi în declin, vor apărea certurile, partenerii vor fi mereu nervoși, frustrați pe acest lucru; sentimentul cald de armonie și înțelegere va fi înlocuit cu cel al mâhnirii și o atitudine rece, sumbră unul față de celălalt...
Aveți încredere în cei ce vă sunt alături, nu-i presați cu nimic ce este peste limită, și până și cea mai critică "scenă" a relației va fi trecută cu vederea în scurt timp.
