"Cum au trecut atâţia ani? Sunt aproape adult, iar eu nu mi-am planificat mai nimic pe viitor... Oare ce am să fac? Oare cu ce o să-mi ocup timpul după terminarea liceului? Mă voi descurca? Voi fi un adult competent?"
Îmi amintesc când eram la o vârstă fragedă, 5-6 anişori, nu ştiam prea multe, eram distrat de toate, ştiţi şi voi, momentele când abia începi să cunoşti lumea. Am început să deschid ochii cât mai larg, şi să observ cât mai multe...
Eram copil, fără prea multe cunoştinţe; observam, dar nu asimilam şi nu stăteam să mă gândesc la prea multe; tot ceea ce ştiam era: joaca.(Ce putea face un prunc de 6 anişori înafară de a se juca?)
Încă primesc "flash-uri" ale memoriei, imagini şi scene ce mi-au înfrumuseţat copilăria; copii, vecini, prieteni ce mi-au ridica mereu moralul şi care mă învăţau de fiecare dată câte ceva nou sau mă ajutau să îmbunătăţesc ceea ce ştiam. Eram foarte deschis, foarte vesel în acele vremuri. Atunci problemele pentru mine erau chestiuni şi acţiuni antice, nemaiîntîlnită; lucru ce-mi uşurau zilele şi-mi înveselea copilăria.
Nu foarte mult a luat această veselie, libertatea nesfârşită, viaţa fericită şi fără griji. La vârsta de 7 ani am început şcoala, un alt tărâm nou, necunoscut, ce înainte, din vorbă în vorbă, din poveşti în poveşti, mi-am dat seama că-mi va acapara o mare parte din tot timpul liber pe care-l aveam; dar nu-mi făceam griji. "Am fost crescut şi învăţat să-mi înfrunt greul şi să ies izbăvitor din cele mai grele momente."
Îmi amintesc cum, în prima zi, eram foarte calm, schiţam un zâmbet doar când vedeam o persoană cunoscută. Nu prea eram vorbăreţ, stăteam uneori singur în bancă sau la geam şi priveam veselia copiilor, îi priveam cum alergau, cum se jucau; vedeam tot.
Eram tipul distant, dar acest tip de caracter mi-a fost benefic. Am învăţat să cunosc o persoană doar observându-i comportamentul, obiceiurile, gesturile. Clasele primare, pentru mine cât şi pentru mulţi alţii, au fost un start detaşat, ce mi-a deschis orizontul în observare şi în limita cunoştinţelor, deşi eram doar un copil speriat în a cunoaşte alte persoane, alţi indivizi pe lângă cei cunoscuţi.
"Timpul mi-era împărţit, gândirea-mi era satisfacută cu noutăţi ce îmi îmbunătăţeau cultura. Aveam întrebări, din ce în ce mai multe; la unele primeam răspuns, la altele nu... Dar ştiam că voi primi şi alte răspunsuri, pe parcurs, de aceea voi fi mereu pregătit cu cât mai mult întrebări."
